Activând în secţia de Anestezie şi Rianimare Cardiochirurgicală în calitate de rezident, aveam impresia că sunt la o întinsătură de mână până a atinge culmile Anesteziei si Terapiei Intensive.

Mă gândeam că mai am nevoie doar de puţin timp pentru a-mi mări bagajul practic şi încă un pic de literatură de mai răsfoit.

Sentimentul pe care-l trăiam în plan profesional era că eu zbor, poate decolez şi aterizez cu ajutorul celor mai în vârstă şi mai expirementaţi dar totuşi zbor.

Astăzi am avut oaspeţi o echipă de medici ucraineni dintr-un centru de cardiochirurgie din Kiev. Au venit oamenii să împartă experienţa lor cu noi.

Au lucrat în timpul intervenţiei demonstrative cu preparate BUNE şi SCUMPE despre care eu doar am citit în cărţi ştiind că pot fi înlocuite în caz de sărăcie şi zgârcenie, cu preparatele pe care le folosim noi.

Până astăzi mă mândream că noi folosind medicamente ieftine şi echipament învechit reuşim să avem aproximativ aceiaşi indici ai mortalităţii ca în centrale de cardiochirurgie performante din lume.

Încă nu am reuşit să fac nici o stagiere undeva într-un centru de cardiochirurgie peste hotare, deaceaia demonstraţia de astăzi a medicilor ucrainieni a fost pentru mine prima întâlnire cu altă medicină decât cea moldovenească.

Pe cât am rămas plăcut impresionat de cele demonstrate pe atât sunt nemulţumit de cele constatate.

În primul rând am înţeles că noi nu zburăm, ci alergăm târând avionul din urma noastra pentru că statul nu are bani de combustibil. Mă simt si eu ca în bancul când soţii şi-au dat seama după 20 ani trăiţi împreună că în tot acest timp confundau accesele de astm bronşic cu orgasmul.

Dacă până acum eu doar ştiam, din cărti, că se poate şi ar fi de dorit de lucrat altfel păi Citeşte mai mult →