Cine a scuipat pe Constantin Brâncoveanu?
Un câine cu chip de om a legalizat islamul, el diavolul a pus în rând cu noi pe cei care în decursul a 300 de ani, în numele credinţei lor păgâne şi proorocului lor minciunos au jefuit omorât, siluit, dus în robie şi trecut prin foc şi sabie nenumaraţi strămoşi ai noştri.
Din ultimile clipe ale Sf. Martiri Brâncoveni şi Vistierului Văcărescu.
Brâncoveanu adună pe feciorii săi în juru-i şi le vorbi astfel:
- Şi bunurile, şi viaţa ne sunt pierdute. Acum trebuie să ne îngrijim să nu ne pierdem şi sufletele. Fiţi bărbaţi, iubiţii mei, şi nu vă fie teamă de moarte. Vedeţi ce a suferit Hristos pentru noi şi de ce moarte a murit! Rămâneţi tari în credinţă şi nu vă clătinaţi, nici pentru viaţa voastră, nici pentru lumea toată!
— Brâncovene, zise sultanul, leapădă-te de câineasca ta credinţă creştinească şi îmbrăţişează islamul, împreună cu fiii tăi, ca să trăiţi şi să fiţi liberi!
- Mai bine să se stingă neamul meu, decât să mă lepăd de sfânta mea credinţă!
Dupa ce i-au fost decapitati toti patru fii, Brancoveanu căzu în genunchi, trase la sânu-i pe fiii ucişi, şi îi mângâie şi îi sărută, se jeli, îşi chemă copiii drăgălaşi pe nume, pe urmă se ridică şi zise cu glas puternic:
- Mi-aţi omorât, păgânilor, patru feciori. Dumnezeu să vă prăpădească iarăşi şi iarăşi! Să vă stingă de pe faţa pământului, cum se risipesc norii la bătaia vântului. Loc să n-aveţi unde să fiţi îngropaţi, nici copiii să vi-i puteţi mângâia. Fără odihnă şi fără pace să fiţi în veci!… Aşa să m-auză Domnul!
Atunci musulmanii începură să-i jupoaie pielea de pe corp. Nici un ţipăt, nici un vaiet nu ieşi din gura lui, în timpul acestui chin îngrozitor. În sfârşit, umplură pielea cu paie, o puseră într-o suliţă şi o tăvăliră prin noroi strigând:
- Ghiaur, câine de creştin! Îţi cunoşti pielea?
Brâncoveanu mai ridică încă o dată vocea şi zise:
- Carnea puteţi s-o sfâşieţi în bucăţi, dar totuşi Constantin Brâncoveanu moare creştin credincios, părăsit de toţi, dar odihnindu-se întru Domnul.
Şi zicând aceste cuvinte îşi dete sufletul.
Oare câinele, trădător de Dumnezeu şi Neam, pentru trădarea lui nu va fi pedepsit încă în viaţa aceasta ? Oare el va trăi fericit şi se va bucura de ţâncii lui?
Cine-a îndrăgit străinii
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânc-i-ar casa pustia
Şi neamul nemernicia!
(M.Eminescu)
Nu ştiu cine a scuipat pe C. Brâncoveanu, dar tu eşti remarcabil că în general scuipi pe normele de gramatică şi ortografie a limbii române.
În al doilea rând, dacă osmanii musulmani nu erau, astăzi probabil ai fi fost mândru catolic şi nu ai fi fost pravoslavnic de rit FSB-ist.
În al treilea rând, deşi Brâncoveanu a fost un domn bun şi remarcabil, execuţia lui s-a datorat factorilor politici şi nici pe departe din motive religioase – restul sunt romantizări ulterioare. Dar mulţumită celor de o gândire mărginită ca tine, avem dobitoci care au făcut presiuni pentru canonizarea ţarului – astăzi despotul ăla fiind mândru sfânt.
deacord
…Scurt istoric. Pe data de 14 martie curent a fost înregistrat cultul islamic în R.M., dar despre aceasta s-a aflat tocmai pe 17 aprilie… ministrul justiţiei Alexandru Tănase l-a înregistrat.
ISLAM IN MOLDOVA???…MINARETE si MECETE in tara mea crestina???
M-am adresat lui Eminescu…Mi-a trimis un fragment din SCRISOAREA A III adaptata…Vesnicul EMINESCU… Bunul EMINESCU…
SCRISOAREA A III
(fragmente)
— Tu eşti Mircea?
— Da-mpărate!
— Am venit să mi te-nchini…
– Da prin voia lui Tanase cer coroana cea de spini
Si ma incin Mariei tale, si-n Moldova te invit
Cu intreg Aliotmanul imparate Baiazid
— O, tu nici visezi, bătrîne, cîţi în cale mi s-au pus!
Toti cazutau inainte-ami, si tu ultimul cazut
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
Să se incine inspre Mecca in amezi cu semilună…
–Te rugam hotarul tarii să-l treci falnic, fără păs,
Din altarul Catedralei să dai calului ovăs…
Si te-asi mai ruga imparate să ajungi să ne cunoşti,
Sintem blinzi, sintem molatici, pe alocuri cear si prosti,
Toti ce vin in ţara noastră si ne cer pămînt şi ape
Noi la toti le facem pofta si la toti le dam sa crape
Şi nu voi ca să mă laud, dar rog doamne crezamint,
Am lasat si pentru tine si o apă şi-un pămînt.
N-avem oşti, iară iubirea de moşie cam demult nu mai e zid
In fata relelor din lume si-n a ta fata, Baiazid!
Şi se pocloni bătrînul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Codrul clocoti de zgomot şi de sure şi de bucium,
Ce potop se linisteste, si ce mare turburată —
Noi- in fata păgînimei ca o pleava vînturată.
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…
Care fura, fura, fura, si-ar fura si gura Mortii
În izvoadele bătrîne pe eroi mai pot să caut;
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Poţi să-ntîmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţi,
Şi cu voi drapîndu-şi nula, vă citează toţi nerozii,
Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozii.
Rămîneţi în umbră sfîntă, Basarabi şi voi Muşatini,
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,
Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
De la munte pîn’ la mare şi la Dunărea albastră.
M.EMINESCU
Nu mai debiaţi tâmpenii. Otomanii n-au fost niciodată habotnici, dovada este toleranţa lor religioasă.
Dacă nu erau otomanii, astăzi românii erau catolici, şi maldavanimea stătea eventual cu portretul Papei.
Căderea Bizanţului a fost cea mai bună chestie vreodată. Păcat că n-a căzut Roma.
Tu care semnezi cu nume străine, eşti corcitură de mahomedan ori ţi-ai tăiat vârful când ai crescut mai mare?
Nu mi-am tăiat vârful şi sincer nici n-aş face asta. O întrebare mai bună este dacă ţi-ai tăiat-o de tot ca să-ţi menţii castitatea creştină.
Dar întrebarea mai bună este următoarea: de ce debitezi tâmpeniile astea fără să gândeşti mai bine. Faptul că nu ai răspuns la nimic din ce am spus înainte îmi relevă faptul că eşti limitat în gândire – ca să fiu academic.
Dar na: trăscă FSB-căntăreanismul şi Ripublica Maldova – stat suviran şi indipindint! Jos cu rominii fascishti/tsigani/imperialisthi! Da zdravstuvet moldavski iazic!
Fă la vale câine fără nume.
Povara libertatii noastre
..Sunt douazeci de ani de cind mi-ai dat
Povara asta care-i spune libertatate
Un lucru insa-mi pare Doamne c-ai uitat-
Cumva sa mi-o ridici, sa mi-o aburci pe spate
De -atunce Doamne, tot ma girbovesc
Incerc sa misc din loc povara asta.
Povara ce-o crezusem har dumnezeesc
Asa si sede neclintita linga poarta …
Si nicidecum, si nicdecum nu pot intra
In raiul asta care- i peste drum de mine
Si nici povara Ta n-o pot lasa
Si nici sa ma ajute nu mai vine nimeni…
..Sunt douazeci de ani de cind mi-ai dat
Povara asta care-i spune libertatate
Imi pare rau ca atunci nu te-am rugat
Sa-mi dai si un salahor.S-o duca el in spate..
Iurie Osoianu 19 07 2011 Chisinau.
In Romania, in Dobrogea, exista o comunitate istorica de turci, tatari si tigani musulmani. In general, ei s-au integrat bine in societatea romaneasca si nu creeaza probleme (cu exceptia tiganilor, dar nu e vorba de religie la ei). Cei mai multi sunt laici sau practica o forma moderata a religie.
Problema e insa ca, in ultimii 20 de ani mai ales, au venit si destul de multi arabi (cam 100.000) multi dintre ei promovand un islamism agresiv, inclusiv prin prozelitism religios. Dealtfel, astia nici nu recunosc autoritatea muftiului turc din Romania si si-au facut tot felul de asociatii islamiste finantate de extremistii sauditi. Cu astia da, am si eu o problema! Daca ar fi dupa mine, as bloca imigratia din tarile musulmane.
Marea problemă e că extremiştii saudiţi nu finanţează doar asociaţiile lor islamiste ci şi curvele noastre de politicieni care îi legalizează
…Voi ati vindut mai tot ce are moldoveanul sfint
A mai ramas ceva…Dar s-a vindut si asta
Degraba dimineata ne-om trezi prin muezini
– **Allah Akbar – Akbar , Akbar Tanase!!!**…
http://osoianu.wordpress.com/
[...] [...]